Ramasesem datoare cu un pret - 84.000 de euro.
Hai sa-ti arat rasaritul
Sunt in redactie pe la pranz si ma pregatesc sa plec la o chestie pentru Dupa Afaceri. Trec pe la fetele din sectia mea, sa le spun cand ma intorc. Ele, stiind pasiunea mea pentru cimitire (despre asta mai pe larg altadata) imi spun: O sa ne ducem in cimitirul Bellu sa vedem rasaritul pentru articolul x din revista x. Vrei sa mergi cu noi?
Eu, sfasiata intre datoria de a merge sa scriu articolul pt DA si pasiunea pentru cavouri/morminte/chestii victoriano-morbido-funebre, le intreb stresata: DA! Vreau! Cand? Acum?!
Cred ca, in topul momentelor mele stupide cauzate de stres, asta ar fi pe locul doi sau trei, alaturi de ziua cand am uitat complet pe ce strada locuiesc si a trebuit sa ma uit in acte. Pe locul unu - noaptea cand eram singura in redactie muncind la nu mai stiu ce si, ca sa vad daca imi mai functioneaza pacostea de mobil, m-am sunat de pe fix. Mobilul incepe sa sune. Eu, cu receptorul de la fix in mana, ma uit pe ecran si vad un numar pe care nu-l recunosc. Contrariata - oare cine ma suna la ora aia tarzie din noapte, apas pe tasta verde si zic cam stresata: Alo??
de ce imi plac ceasurile
- paseista si nostalgica fiind, adesea remarcam si regretam ca s-a cam dus artizanatul, mestesugul, ca pana si obiectele de lux foarte scumpe si foarte rare tot reuseau sa aiba un aspect industrial, scuipat parca pe banda rulanta de o masinarie impasibila. de fiecare data cand vedeam prin muzee expozitii de bijuterii sau haine ma tanguiam ca mana omului uitase arta de a crea ceva cu adevarat unic. sau ca mana omului nu mai face altceva decat sa apese tasta enter. dar cu ceasurile am observat ca, de fapt, artizanatul este alive and kicking. cand merg in vizita la manufacturile orologere (nu toate, ce-i drept, dar cele ‘pe bune’ precum Rolex sau Vacheron sau Jaeger-LeCoultre) ma cuprinde o bucurie fantastica, pentru ca atitudinea oamenilor din aceste locuri fata de creatie este asa cum imaginez ca era si in Renastere: sunt complet absorbiti, stau o zi intreaga sa picteze un cadran sau sa-l taie din cel mai fin portelan, bibilesc’ cu pasiune, cu obsesie chiar. si ca sa ajung la partea cu de ce - asta e principalul motiv pentru care imi plac ceasurile: pentru ca mentin vie capacitatea oamenilor de a crea obiecte care iti taie rasuflarea, care au caracter, personalitate, sunt unice, sunt opere de arta, iti vorbesc - sau in cazul ceasurilor cu sonerie iti si canta:) bineinteles ca nu asa se procedeaza peste tot in industrie, dar cand vezi o colectie Metiers d’Art sau un Duometre te bucuri ca esti om.
La cererea publicului … Cartier
Brand care, paradoxal pentru mine avand in vedere ca prefer ceasurile ‘masinarii’, imi placea mult mai mult inainte sa devina ’serios’ si sa inceapa sa declare sus si tare ca, de fapt, e o manufactura in toata regula si face haute horlogerie. Am vorbit cu Carole Forestier-Kasapi, sefa departamentului haute horlogerie de la Cartier, si m-a impresionat deoarece este 1. una dintre putinele femei in top din aceasta industrie si 2. chiar stie orologerie, nu e o simpla prezenta decorativa sau o incercare a industriei de a dovedi ca este PC si nu discrimineaza femeile.
Cu toate acestea, Cartier, cel putin pentru mine, simbolizeaza sarm, seductie, joie de vivre, eleganta pariziana… Nu tourbillon volant sau ceasuri concept cum este ID-ul. Dupa parerea mea, Ballon Bleu este cea mai reusita lansare a ultimilor ani. Restul - inclusiv modelele Baignoire de anul trecut sau ce au prezentat anul acesta in materie de Santos sau cu noua gama - Calibre de Cartier - mi se pare ca au pierdut ceva din identitatea Cartier…
Dar Monica e la fel de frumoasa, iar modelele lor haute joaillerie inca iti taie rasuflarea.
SIHH 2010 - concluzii
Incepand cu cliseul “mai bine mai tarziu decat niciodata”, iata ca reusesc sa postez niste concluzii si niste poze de la Geneva.
In primul rand, n-a mai fost depresia de anul trecut, cand disperarea si haosul erau palpabile, iar modelele noi tare scumpe la vedere. Acum brandurile chiar au lansat noi mecanisme (fie Panerai cu al lor P.999, fie Piaget cu noul lor record in materie de calibru ultraplat), iar modelele noi abunda, mai mult sau mai putin reusite, dar macar exista.
SIHH 2010 - tot pe fuga
Panerai au un nou mecanism, P.999, un nou look - ‘all brown’ - care arata fantastic si un model omagiu Galileo Galilei - Lo Scienziato care e de fapt un Radiomir Tourbillon GMT ceramica de 48mm cu cadran skeletonizat - prima data cand arata tourbillon-ul pe cadran. E superb, costa 109.000 euro, dar toate cele 30 de exemplare s-au vandut din prima zi a salonului. Poate ca e mai bine asa, ca sa nu ma mai bata gandul sa-mi vand casa si cainele pentru jumatate de ceas.
Van Cleef & Arpels au lucrat foarte mult cu email si rezultatele sunt minunate - mai ales in editiile limitate cu fluturi sau cu colibri. Iar Pont des Amoureux este din povesti…
Vacheron Constantin au gasit in sfarsit o companie mai veche decat ei - Zohiko, un atelier japonez de artisti care au realizat, cu lac, cadranele noii colectii Metiers d’Art. Zohiko dateaza din … 1661
SIHH pe fuga
Pentru ca e o tastatura complet aiurea, iar programul este destul de haituitor…
Richemont inca incearca sa faca ordine la Roger Dubuis, ceea ce se vede din numarul mai decent de modele si atentia sporita la detaliu si design. Kingsquare e insa la fel de urat; cadranele de la Excalibur au beneficiat de un facelift si arata mai bine; iar Easy Diver e un ceas de scufundari decent, pe care insa n-as da 31.000 de franci.
Era o vreme in caree Baume & Mercier mi se pareau mediocri, dar de anul trecut am ajuns la concluzia ca as purta un ceas de-al lor cu mare placere. Noile modele din gama William Baume, cu mecanism jumping hour chiar arata de 11.000 de euro.
Audemars Piguet au niste modele in gama Royal Oak Offshore pe care cu regret trebuie sa le caracterizez drept nasoale, dar s-au revansat cu cel mai frumos Diver pe care l-am vazut pana acum, tot din gama ROO. Millenary este in acelasi timp super futurist (Carbon One Tourbillon Chronograph) dar si clasic, cu leitmotivul clapelor de pian, in modelul dedicat lui Quincy Jones.
Iar Girard Perregaux au facut o chestie neasteptata pentru un brand elvetian de haute horlogerie - au lansat un model…quartz!!! Laureato, in 40 de exemplare, la pretul de … 11.000 de franci.
Cry me a river
De fiecare data cand ma enerveaza ceva legat de serviciu si imi exprim nemultumirea, al meu sef ma placheaza cu eterna replica: “Mai, Raluca, nu te mai stresa, ca nicaieri in alta parte nu exista libertatea pe care o ai aici. Bucura-te”. Si taci din gura - cred ca asta ar fi continuarea, care se subintelege de altfel.
Eu, ca personajul lui Bridget Fonda din Jackie Brown, evident ca nu pot sa tac, chiar daca viata mea depinde de asta, asa ca ii tot dau inainte cu diversele pana se rezolva. In sensul ca el, mai intelept, se ridica si pleaca…
crag-fast
Nu e niciun secret ca sunt obsedata de A.A. Gill si de modul in care reuseste sa ia orice subiect si sa-l transforme intr-un articol fascinant pe care il citesc cu sufletul la gura, chinuindu-ma sa-mi temperez ritmul, ca sa nu-l termin prea repede. Asa citesc despre batalii medievale, despre societatea britanica din zilele de azi sau despre restaurante la moda. Si fiecare articol ma smulge complet din scaun si ma duce la fata locului.
Ca si cel de mai jos - m-am hotarat: trebuie sa ajung in Scotia si sa traiesc fericita in ploaie si vant si sa citesc despre multe si inedite si inovative moduri de a muri. Ce-mi trebuie 6D sau mai stiu eu ce tehnologie, cand, in timp ce citeam, simteam cum ma bate ploaia scotiana?? Plus ca am invatat o expresie noua: crag-fast.