SIHH 2010 - concluzii
Incepand cu cliseul “mai bine mai tarziu decat niciodata”, iata ca reusesc sa postez niste concluzii si niste poze de la Geneva.
In primul rand, n-a mai fost depresia de anul trecut, cand disperarea si haosul erau palpabile, iar modelele noi tare scumpe la vedere. Acum brandurile chiar au lansat noi mecanisme (fie Panerai cu al lor P.999, fie Piaget cu noul lor record in materie de calibru ultraplat), iar modelele noi abunda, mai mult sau mai putin reusite, dar macar exista.
SIHH 2010 - tot pe fuga
Panerai au un nou mecanism, P.999, un nou look - ‘all brown’ - care arata fantastic si un model omagiu Galileo Galilei - Lo Scienziato care e de fapt un Radiomir Tourbillon GMT ceramica de 48mm cu cadran skeletonizat - prima data cand arata tourbillon-ul pe cadran. E superb, costa 109.000 euro, dar toate cele 30 de exemplare s-au vandut din prima zi a salonului. Poate ca e mai bine asa, ca sa nu ma mai bata gandul sa-mi vand casa si cainele pentru jumatate de ceas.
Van Cleef & Arpels au lucrat foarte mult cu email si rezultatele sunt minunate - mai ales in editiile limitate cu fluturi sau cu colibri. Iar Pont des Amoureux este din povesti…
Vacheron Constantin au gasit in sfarsit o companie mai veche decat ei - Zohiko, un atelier japonez de artisti care au realizat, cu lac, cadranele noii colectii Metiers d’Art. Zohiko dateaza din … 1661
SIHH pe fuga
Pentru ca e o tastatura complet aiurea, iar programul este destul de haituitor…
Richemont inca incearca sa faca ordine la Roger Dubuis, ceea ce se vede din numarul mai decent de modele si atentia sporita la detaliu si design. Kingsquare e insa la fel de urat; cadranele de la Excalibur au beneficiat de un facelift si arata mai bine; iar Easy Diver e un ceas de scufundari decent, pe care insa n-as da 31.000 de franci.
Era o vreme in caree Baume & Mercier mi se pareau mediocri, dar de anul trecut am ajuns la concluzia ca as purta un ceas de-al lor cu mare placere. Noile modele din gama William Baume, cu mecanism jumping hour chiar arata de 11.000 de euro.
Audemars Piguet au niste modele in gama Royal Oak Offshore pe care cu regret trebuie sa le caracterizez drept nasoale, dar s-au revansat cu cel mai frumos Diver pe care l-am vazut pana acum, tot din gama ROO. Millenary este in acelasi timp super futurist (Carbon One Tourbillon Chronograph) dar si clasic, cu leitmotivul clapelor de pian, in modelul dedicat lui Quincy Jones.
Iar Girard Perregaux au facut o chestie neasteptata pentru un brand elvetian de haute horlogerie - au lansat un model…quartz!!! Laureato, in 40 de exemplare, la pretul de … 11.000 de franci.
Cry me a river
De fiecare data cand ma enerveaza ceva legat de serviciu si imi exprim nemultumirea, al meu sef ma placheaza cu eterna replica: “Mai, Raluca, nu te mai stresa, ca nicaieri in alta parte nu exista libertatea pe care o ai aici. Bucura-te”. Si taci din gura - cred ca asta ar fi continuarea, care se subintelege de altfel.
Eu, ca personajul lui Bridget Fonda din Jackie Brown, evident ca nu pot sa tac, chiar daca viata mea depinde de asta, asa ca ii tot dau inainte cu diversele pana se rezolva. In sensul ca el, mai intelept, se ridica si pleaca…
crag-fast
Nu e niciun secret ca sunt obsedata de A.A. Gill si de modul in care reuseste sa ia orice subiect si sa-l transforme intr-un articol fascinant pe care il citesc cu sufletul la gura, chinuindu-ma sa-mi temperez ritmul, ca sa nu-l termin prea repede. Asa citesc despre batalii medievale, despre societatea britanica din zilele de azi sau despre restaurante la moda. Si fiecare articol ma smulge complet din scaun si ma duce la fata locului.
Ca si cel de mai jos - m-am hotarat: trebuie sa ajung in Scotia si sa traiesc fericita in ploaie si vant si sa citesc despre multe si inedite si inovative moduri de a muri. Ce-mi trebuie 6D sau mai stiu eu ce tehnologie, cand, in timp ce citeam, simteam cum ma bate ploaia scotiana?? Plus ca am invatat o expresie noua: crag-fast.
japonia, in fine
Am tot promis ca scriu despre Japonia si n-am apucat. Dar am reusit sa scriu totusi un text pentru Premium, pe care il gasiti mai jos - plus poze - care nu au aparut in Premium:)
Ichigo Ichie
Adica “O sansa, o intalnire”. Asa spun japonezii cand vizitatorii sunt impresionati de serviciile fara cusur, de zambetele deloc fortate, de amabilitatea care nu cunoaste limite, de hotelurile in care esti intampinat de portarul care ti se adreseaza pe nume cand te saluta si de o armata de angajati comunicativi si gata sa faca orice ca sa te ajute.
Atentie la branza
Demult ma fascineaza modul in care se desfasoara controalele in aeroporturi. Cum eu, de pilda, trebuie sa ma descalt si sa-mi dau jos si cureaua si ceasul, dar, pe de alta parte, la o imbarcare am avut surpriza sa constat ca un conational, cu tot cu instrumentul muzical din dotare, reusise sa ajunga la poarta fara sa faca check-in. Pe mine cred ca m-ar fi pus imediat pe no-fly list.
Ceea ce ma aduce la nedumerirea de azi - cum o fi reusit nigerianul care a incercat sa arunce in aer un avion Northwest deasupra Detroit-ului sa se imbarce cu tot cu echipamentul lui exploziv??? Si asta dupa ce SUA fusesera avertizate de tatal sau asupra parerilor lui extremiste… Cum o fi ajuns el in avionul ala si nu pe lista no-fly, in vreme ce mie mi s-a confiscat o cutie de branza, pentru ca “branza cremoasa poate fi folosita in scopuri teroriste”???
tara lui ari
Nu-mi place sa ma vait si nici sa deplang grandorile demult apuse, dar m-am saturat sa observ ca, oriunde m-as duce, dar absolut oriunde, oamenii de pe strada sunt mult mai politicosi si mai manierati si mai normali decat cei din Bucuresti.
Nu vorbesc pentru toata tara, dar in Bucuresti nu avem decat ari (sau 90%) - smenari, tepari, bisnitari, cocalari, panglicari…
Si cand treci seara prin Cismigiu si vezi perechile de tineri si le auzi pe ele cum invoca urland o parte anatomica pe care oricum nu o au, chiar ca-ti vine sa fugi in lume. Macar in alta parte, ca in alta perioada nu avem cum pana reusesc ‘cercatatorii britanici’ sa dezlege si misterul calatoriei in timp.
TAG Heuer fara Tiger?
Era un match made in heaven. Dar cred ca acum cei de la TAG Heuer isi smulg parul din cap, iar cei de la Rolex probabil beau sampanie de fericire ca nu au semnat cu Tiger Woods.
Astazi TAG a anuntat ca poate renunta la Woods - ceea ce probabil inseamna ca deja s-au hotarat si pregatesc publicul pentru comanda eject adresata golferului.
Jean-Cristophe Babin mi s-a parut intotdeauna mai ‘altfel’, in sensul bun, dar nu stiu daca poate sa reziste tsunami-ului de oprobriu public care l-a ingropat pe Tiger Woods.