June 2010

Despre morti numai de bine

Posted on June 30, 2010 at 4:30 pm in

E un dicton la care nu prea subscriu, pentru ca nu mi se pare ca oricine trebuie glorificat sau sanctificat dupa moarte, doar pentru ca nu mai este printre noi.

Asa ca nu o sa ma alatur corului de lamentari care a insotit vestea decesului lui Nicolas G. Hayek.

Da, era un businessman de geniu si da, a reusit sa faca ditamai gigantul din Swatch Group.

Pe de alta parte … era un businessman de geniu. Adica multe dintre deciziile sale tineau excluisv de cifre, nu de orologerie. Multi nu sunt de acord cu directia in care a impins unele dintre brandurile care au fost inghitite de Swatch Group sau resuscitate fara a mai pastra geniul care le consacrase. Sau cu strategia de “bullying” pe care o aplica datorita staturii Swatch Group.

Sincer, mi s-ar parea mai grav pentru industrie daca ar muri Michel Parmigiani sau Jerome Lambert, oameni care respira mecanisme si complicatii. E drept ca daca domnul Hayek ar fi fost un mare sentimental Swatch Group ar fi fost probabil un grupulet cu doua-trei branduri. Ramane la imaginatia fiecaruia sa decida daca ar fi fost mai bine asa sau nu, din punct de vedere al creativitatii, nu al cifrelor. Cea mai mare realizare marca Hayek mi se pare brandul Swatch, care, ca si originalitate, creativitate, arta si cifre, poate fi caracterizat drept brandul perfect al noului mileniu.

L-am intervievat de doua ori pe domnul Hayek senior si am fost impresionata de mintea unui businessman stralucit. Atat.

M-am linistit

Posted on June 28, 2010 at 11:05 am in

Credeam ca a luat-o razna cand am auzit de Flamingo. Dar nu e cazul - dimpotriva:)

Crossfire

o zi productiva

Posted on June 22, 2010 at 1:36 pm in

1. am descoperit secretul femeii perfecte - ma rog, conform lui beyonce, dar tot e ceva: ‘I got beauty, I got class / I got style and I got ass’

2. am mai descoperit si cea mai inepta titulatura de profesie: fashion fengshui facilitator

Urmasii lui Farinelli

Posted on June 17, 2010 at 11:10 pm in

Toti, dar absolut toti romanii ar trebui sa cantam ca niste soprane cat e ziua de lunga, avand in vedere ca popor mai castrat ca noi n-am mai vazut pana acum si nici nu cred sa fi existat de-a lungul istoriei. Oare cand s-a intamplat? Ne-am trezit colectiv intr-o buna zi ca nu mai e cazul sa ne comportam ca niste fiinte umane si am devenit ceea ce suntem azi? Probabil. Altfel nu-mi explic lipsa asta de … reactie, ca sa nu spun altfel.

Continue reading Urmasii lui Farinelli…

Exceptia

Posted on June 14, 2010 at 12:58 pm in

Tocmai ajunsesem la concluzia ca nu mai exista buni samariteni.

Apoi am citit asta:

Australian ‘angel’ saves lives at suicide spot

Nu e basm, nu e ridicol, nu e publicitate sau self-promotion. E doar un om care va putea spune ca nu a trait degeaba. Spre deosebire de majoritatea…

Lisabona - de bine si de rau

Posted on June 8, 2010 at 11:17 pm in

Ce-mi place la Lisabona:

- oceanul, evident, desi mi s-a parut cam prea calm

- cladirile cu fatade mozaicate, in culori pastelate

- dealurile care apar cand nici nu te astepti - mergi linistit pe strada si hop iti apare in fata ditamai traseul de alpinist si o plimbare prin oras e cam ca in montagne russe, cand sus, cand jos, numai ca la o viteza considerabil mai mica in cazul meu care sunt varza cu forma fizica

- oamenii - calmi, calzi, zambitori, super amabili; nu vorbesc engleza dar iti explica si cu mainile si cu mimica si in spaniola si vorbind fooooarte rar portugheza de parca asa ai putea intelege

- mancarea - cea mai buna vita pe care am mancat-o vreodata, suculenta si frageda ca nici n-ai nevoie de cutit; un peste fenomenal, cu o consistenta stranie - semana putin cu pieptul de pui, servit pe o felie de paine prajita si imbibata in ulei de masline si diverse condimente; risotto cu legume excact asa cum trebuie - orezul fiert doar un pic, cat sa nu se ‘mucifice’ - scuze pt termen dar n-am gasit altul mai bun la ora asta plus legume bine fierte si totusi ‘cu personalitate’, deloc fleoscaite; tot felul de branzeturi - si proaspete si imputite, din care imi plac mie: salamuri si carne crud uscata din care as manca dimineata la pranz si seara; si fructe care au gust pentru ca sunt de aici din Portugalia, nu de peste mari si tari

- preturile, care sunt mult mai mici decat la noi, de la haine la mancare. Dar dupa ce am remarcat ca pana si in Elvetia multe lucruri sunt mai ieftine decat la noi, nimic nu ma mai mira.

Continue reading Lisabona - de bine si de rau…

it’s me, your cathy

Posted on June 7, 2010 at 10:18 pm in

stau la un hotel unde fiecare camera e botezata dupa un scriitor celebru

si sunt foarte incantata ca am nimerit in camera emily bronte, pentru ca daca-mi dai o poveste creepy, intunecata, puternica si usor fantomatica sunt cea mai fericita - si nu multe povesti sunt mai creepy decat “la rascruce de vanturi”. cand eram mica si am citit-o pentru prima oara nu-mi doream nimic mai mult decat sa locuiesc si eu prin mlastinile si stancile de la wuthering heights. iar acum de cand nu mai suport hoardele din bucuresti m-as duce glont pe acolo, sa bantui si eu zona…

cine rade la urma

Posted on June 6, 2010 at 10:01 pm in

de data asta nadal - planuiam o analiza serioasa pe DespreCeasuri si n-am mai avut timp, dar trebuie sa scriu ceva despre rafa:)

dupa cum stiti deja acum vreo saptamana s-a declansat o adevarata furtuna pentru ca rafael nadal a indraznit sa poarte un ceas - adica sa faca reclama unui ceas pe care sa-l si poarte in timpul meciurilor. lumea s-a sesizat, a analizat si a criticat - ba chiar s-a ajuns la comparatii intre spaniol si maria antoaneta - adica e criza, lumea moare de foame, iar nadal ne spune sa mancam cozonac - in cazul asta un richard mille de jumatate de milion de dolari!!!!! incredibil, dezgustator, revoltator, sfidator. in plus, se stie ca nu poti face performanta in tenis daca porti un ceas in timp ce joci.

foarte interesant, avand in vedere ca nadal tocmai a castigat pentru a cincea oara in cariera trofeul de la roland garros si din cate mi-am dat seama holbandu-ma la close-ups, purta ceasul cu pricina. si e din nou numarul unu mondial, peste federer.

nimeni nu s-a agitat in halul asta cand tag heuer lans ceasuri speciale pentru tiger woods si maria sharapova, realizate in colaborare cu cei doi sportivi, pentru a nu-i jena in timpul meciurilor.

dar sunt convinsa ca si daca nadal dadea dovada de smerenie si purta un tissot sa zicem, toti bloggerii i-ar fi sarit in cap ca e doar o cascadorie de marketing, pentru ca nu e un ceas demn de un campion. iar modelul richard mille chiar e un ceas de campion  - nu sunt fan al marcii, mi se pare boring si agresiva in acelasi timp, dar un tourbillon de 20 de grame e o capodopera. care ticaia la mana unui baiat de 23 de ani cand a castigat al cincilea french open. cam siropos, stiu, dar sa fim seriosi - omul nu si-a luat un hummer din aur si nici nu are atitudine de zeu, ca alti atleti cu o zecime din talentul lui. daca vrea sa poarte un ceas de jumatate de milion (dar care nu e deloc bling!!!) si castiga cu el - care e problema????

air travel stinks

Posted on June 6, 2010 at 9:13 pm in

si la propriu si la figurat

la figurat pentru ca lufthansa s-au gandit ca e cel mai bine sa faca check-in la gramada pentru TOATE destinatiile din germania, cu doua ghisee pentru business, vreo trei-patru de luggage drop off pentru geniile care reusesc sa invinga capcanele malefice ale automatelor de check-in si UNUL pentru economy. si nascandu-se astfel o coada mai mare decat a rechinului balena, bineinteles ca oamenii care au ajuns cu o ora inainte pentru zborul catre frankfurt, de pilda, s-au pomenit ca li se inchide ghiseul in nas, ca la administratia publica, pentru ca nimeni nu s-a gandit sa ordoneze coada in functie de zborurile care pleaca primele…

si la propriu - pentru ca la ultimele trei zboruri mi-am dat seama ca e din ce in ce mai criza: oamenii trebuie sa zboare dar nu e obligatoriu sa se imbaieze. sau sa inghita un tub de pasta de dinti si o cutie de bomboane mentolate dupa ce au ingurgitat o funie de usturoi. o singura mangaiere am - incredibil dar adevarat, bombele biologice nu erau romani.

dedublari

Posted on June 2, 2010 at 5:12 pm in

pentru ca filtrele mele antispam nu considera probabil ca viagra e un cuvant suspect, in ultima vreme primesc in fiecare zi zeci de mesaje in care mi se ofera cantitati imense de viagra la preturi infime. ma rog, asta nu e nimic iesit din comun. am doar un sentiment interesant de dedublare avand in vedere ca mesajele vin din partea mea (adica spamerii au fost destul de destepti sa puna raluca badea la sender) si nu prea stiu cum sa psihanalizez asta. oare subconstientul incearca sa-mi spuna ca ar trebui sa ma lansez in afaceri cu mare potential ca sa imi asigur un venit suplimentar pe criza asta?

si tot legat de duble - e a doua zi cand mi se intampla sa fiu sunata de acelasi piarist de doua ori, in decurs de maxim o ora, sa ma invite la acelasi eveniment. de ce? fie piaristul are personalitate dubla si piarul 2 nu stie ca piarul 1 m-a sunat in urma cu 20 de minute sa-mi explice de ce trebuie musai sa ma duc la degustarea de la 20 de km de bucuresti (de ce? pentru ca o sa fie mancare si bautura gratis, dupa cum mi-a indicat, cunoscand adevarul universal valabil ca orice ziarist va merge pe jos si 50 de kilometri ca sa ajunga la un sandvis gratuit); fie - si eu inclin catre varianta asta - piaristul este varza… si problema e ca, in momentul in care fac greseala si raspund la telefon, se lanseaza in poliloghia de text (sau apasa play pe inregistrare) si mi se mai scurge o parte din viata pana incerc sa le reamintesc ca am vorbit in urma cu cateva minute si pana le spun (cu calm si intelepciune, marcel, evident) ca sunt facuti gramada… si nici macar nu e amuzant - macar daca ar uita cu cine vorbesc si mi-ar spune “am vorbit cu scarba aia de raluca badea si mi-a spus ca nu vine la eveniment” - nu radeti, pentru ca i s-a intamplat unui coleg…

Top