E un dicton la care nu prea subscriu, pentru ca nu mi se pare ca oricine trebuie glorificat sau sanctificat dupa moarte, doar pentru ca nu mai este printre noi.
Asa ca nu o sa ma alatur corului de lamentari care a insotit vestea decesului lui Nicolas G. Hayek.
Da, era un businessman de geniu si da, a reusit sa faca ditamai gigantul din Swatch Group.
Pe de alta parte … era un businessman de geniu. Adica multe dintre deciziile sale tineau excluisv de cifre, nu de orologerie. Multi nu sunt de acord cu directia in care a impins unele dintre brandurile care au fost inghitite de Swatch Group sau resuscitate fara a mai pastra geniul care le consacrase. Sau cu strategia de “bullying” pe care o aplica datorita staturii Swatch Group.
Sincer, mi s-ar parea mai grav pentru industrie daca ar muri Michel Parmigiani sau Jerome Lambert, oameni care respira mecanisme si complicatii. E drept ca daca domnul Hayek ar fi fost un mare sentimental Swatch Group ar fi fost probabil un grupulet cu doua-trei branduri. Ramane la imaginatia fiecaruia sa decida daca ar fi fost mai bine asa sau nu, din punct de vedere al creativitatii, nu al cifrelor. Cea mai mare realizare marca Hayek mi se pare brandul Swatch, care, ca si originalitate, creativitate, arta si cifre, poate fi caracterizat drept brandul perfect al noului mileniu.
L-am intervievat de doua ori pe domnul Hayek senior si am fost impresionata de mintea unui businessman stralucit. Atat.