Sunt exact de aceeasi parere.
July 2010
Printesa din turn
In toate povestile pe care le-am citit (si cred ca au fost sute daca nu mai multe), ea are mereu rolul de damsel in distress care zace in turn si asteapta sa vina el sa o salveze, chiar daca ar putea impleti singura cateva cearsafuri si s-ar scuti astfel de o viata intreaga de remarci de genul “Nu ma cicali sa te ajut cu curatenia/copiii/cumparaturile/. Da-mi inca o bere si nu uita ca te-am salvat din turn. Tre sa-mi fii recunoscatoare”. Care turn cred ca simbolizeaza de fapt singuratatea, spectrul unei vieti intregi ca fata batrana. Iar el o salveaza de rusinea asta acceptand cu magnanimitate sa se insoare cu ea.
Mai jos, varianta reala - de fapt, intotdeauna ea il salveaza pe el - din toate porcariile in care se baga singur, de toti demonii personali etc. Se lupta pentru el, calca peste cadavre, trece prin foc si apa, il ocroteste si ii ofera refugiu. Si daca arata ca Charlize, cu atat mai bine:)
Mi-au murit laudatorii
Asa ca o sa-mi inchin eu singura o mica oda - cat de misto e sa lucrezi in presa dintr-o tara mititica si oarecum inapoiata precum Romania si sa bati Time - adica sa publici un articol (in Business Magazin, la lifestyle, va recomand) despre un anumit subiect, iar Time sa apara si ei cu aceeasi tema dupa vreo 3 saptamani. Pana acum am mai batut FT-ul si NY Times, asa ca astept de la sefi statuia de marmura roz (o sa astept mult si bine, evident).
Marile sperante
Unele femei - nu eu, dar unele sunt fascinate de motociclisti. Ii considera intruchiparea masculinitatii, a aventurii, a tot ce e cool pe lumea asta. Mie mi se par dead men walking - ma rog - dead men riding, dar asta e doar parerea mea.
In ultima vreme am remarcat o chestie foarte interesanta - majoritatea tipilor cu motoare arata foarte bine in sa, cu casca din aia customizata, pantaloni misto si bocanci. Dar - cand se dau jos, 90% sunt mititei si grasuti. Nu e concluzia mea, ci a unor prietene foarte interesate care ii examineaza cu atentie si care au fost foarte dezamagite - ele credeau ca pe fiecare motocicleta e tipul din reclamele de la Davidoff sau Dolce & Gabbana. Sau macar Dr House!!!
Eu insa l-am vazut pe Moby Dick - eram cu o mare amatoare de motociclisti in masina si pe langa noi a zumzait un nene calare pe un Harley. Iar ea, evident, a strivit acceleratorul si asa l-am urmarit pe Dacia pana cand l-am ajuns din urma (trecem pe langa faptul ca sigur s-a speriat de masina neagra din care se iteau doua fetze usor maniacale si schimonosite si din care emanau tipete de genul “Hai mai repede ca ne scapa”, “Mie mi se pare nasol, dar motorul e misto” si “Hai acum, acum, acum, treci pe contrasens ca e liber”). Pentru toate fanele Easy Rider pot sa confirm ca exista in Bucuresti un motociclist misto. Daca il mai vad ii iau numarul sa va convingeti.
ING=Luci
De regula detest sa ma duc la banca pentru ca toate se conduc dupa sloganul “Nu se poate”. Nu se poate sa platesti o factura pentru ca ei tocmai au incetat colaborarea cu firma respectiva, nu se poate sa transferi bani, nu se poate sa schimbi bani deoarece doamna tocmai intra in pauza, nu se poate la persoane juridice pentru ca e un singur ghiseu unde bineinteles ca se imbulzesc si clientii persoane fizice si nimeni nu le spune sa se duca la celelalte ghisee, nu se poate sa semnezi un contract pentru ca ei nu-ti gasesc dosarul prin dulapuri asa ca mai bine revino tu pentru ca timpul tau nu conteaza pentru ei, nu se poate sa nu stai la coada - coada e o institutie sacra in Romania si sa ii contesti existenta e ca si cum un cetatean din Roma Antica s-ar fi apucat sa urle in fata templului ca Jupiter sucks big time. Etc.
Deci banca e un loc unde ma duc daca ma simt mult prea bine, daca sunt prea exuberanta, prea incantata de viata si simt nevoia sa imi dea cineva la cap. Pentru ca au mentalitate de functionari publici si simt nevoia sa umileasca si sa streseze clientul de pe urma caruia fac bani - m-ar interesa ce-ar fi avut Freud de spus pe tema asta.
Cu o singura exceptie - si NU e reclama - ING. Nu stiu ce strategie are banca asta, ce programe de training, daca le da Prozac angajatilor sau daca in biroul cu usa inchisa se afla o masinarie de tortura care ii asteapta in cazul in care supara vreun client. Dar niciodata nu mi s-a intamplat sa ma duc la ei si sa mi se spuna nu se poate sau sa astept sau sa ridice vocea la mine cum mi-a facut ghertoiul wannabe de la marea banca a Romaniei. E de altfel o chestie nasoala, pentru ca daca prima oara te duci la ei, pe urma ai senzatia ca asa e peste tot, ceea ce face mult mai traumatizanta experienta de la alte banci.
ING-ul - adica oamenii de acolo - imi aminteste de prietena mea Luci, pe care o stiu de la 6 ani si care nu se enerveaza, nu se panicheaza, nu se incrunta, nu tipa - e mereu senina si face chestii constructive si pozitive. Eu care sunt opusul, ma consolez gandindu-ma ca nu e asa complexa si plina de contradictii fascinante ca mine, dar cand ma duc la o banca exact pe Luci as vrea sa o vad. In niciun caz complexitatile unei personalitati neintelese.
Prin urmare, nu va duceti la ING pentru ca acolo sunt functionari normali, zambitori si saritori si care va rezolva imediat problemele - deci comparatia o sa va arunce in depresie.