De regula detest sa ma duc la banca pentru ca toate se conduc dupa sloganul “Nu se poate”. Nu se poate sa platesti o factura pentru ca ei tocmai au incetat colaborarea cu firma respectiva, nu se poate sa transferi bani, nu se poate sa schimbi bani deoarece doamna tocmai intra in pauza, nu se poate la persoane juridice pentru ca e un singur ghiseu unde bineinteles ca se imbulzesc si clientii persoane fizice si nimeni nu le spune sa se duca la celelalte ghisee, nu se poate sa semnezi un contract pentru ca ei nu-ti gasesc dosarul prin dulapuri asa ca mai bine revino tu pentru ca timpul tau nu conteaza pentru ei, nu se poate sa nu stai la coada - coada e o institutie sacra in Romania si sa ii contesti existenta e ca si cum un cetatean din Roma Antica s-ar fi apucat sa urle in fata templului ca Jupiter sucks big time. Etc.
Deci banca e un loc unde ma duc daca ma simt mult prea bine, daca sunt prea exuberanta, prea incantata de viata si simt nevoia sa imi dea cineva la cap. Pentru ca au mentalitate de functionari publici si simt nevoia sa umileasca si sa streseze clientul de pe urma caruia fac bani - m-ar interesa ce-ar fi avut Freud de spus pe tema asta.
Cu o singura exceptie - si NU e reclama - ING. Nu stiu ce strategie are banca asta, ce programe de training, daca le da Prozac angajatilor sau daca in biroul cu usa inchisa se afla o masinarie de tortura care ii asteapta in cazul in care supara vreun client. Dar niciodata nu mi s-a intamplat sa ma duc la ei si sa mi se spuna nu se poate sau sa astept sau sa ridice vocea la mine cum mi-a facut ghertoiul wannabe de la marea banca a Romaniei. E de altfel o chestie nasoala, pentru ca daca prima oara te duci la ei, pe urma ai senzatia ca asa e peste tot, ceea ce face mult mai traumatizanta experienta de la alte banci.
ING-ul - adica oamenii de acolo - imi aminteste de prietena mea Luci, pe care o stiu de la 6 ani si care nu se enerveaza, nu se panicheaza, nu se incrunta, nu tipa - e mereu senina si face chestii constructive si pozitive. Eu care sunt opusul, ma consolez gandindu-ma ca nu e asa complexa si plina de contradictii fascinante ca mine, dar cand ma duc la o banca exact pe Luci as vrea sa o vad. In niciun caz complexitatile unei personalitati neintelese.
Prin urmare, nu va duceti la ING pentru ca acolo sunt functionari normali, zambitori si saritori si care va rezolva imediat problemele - deci comparatia o sa va arunce in depresie.
are si ING bubele ei, de exemplu nu lucreaza cu monede EURO. si nici schimb valutar nu are. aveam de depus niste bani la casieria de al Zepter, am cumparat de la alt vanzator de valuta si cateva monede, si surpriza, du-te de schimba inapoi, etc. NOTA 4!!
vreau sa laud alta banca, Piraeus!!! au cea mai tare cantina corporatista la care am fost, cea mai buna mancare, cele mai bune paste crocante la 10 lei :)))
la banci inca n-am mancat:)))))
luni tot acolo ma duc, au alt fel de paste, Penne con pollo :)))
ING e banca “mea” de aproape 10 ani. Nu mi-a parut si nu imi pare cu nimic deosebita, ci doar normala, adica o banca asa cum trebuie sa fie o banca - sa faca/sa iti faciliteze sa faci lucruri intr-un mod usor, simplu, eficient. Insa atunci cand vad opinii ca a ta, ale unor persoane care au diverse experiente neplacute cu alte banci, imi dau seama ce “smechera” e ING Bank, cat de diferita e de multe alte banci.
Si sper sa o tina cel putin tot asa. Iar eu voi fi unul dintre cei care vor continua sa aiba cu ea o relatie normala, asa cum ar trebui sa fie relatia dintre o banca normala si un client normal.
totul e subiectiv, eu sunt multumit de Unicred de exemplu. foarte multumit. astazi o functionara trebuia sa ma viziteze pentru a-mi prelungi overdraft-ul, s-a oferit sa vina (pe jos) la mine la sediu, deoarece eu nu am acces la vreo masina de servici zilele astea.
nu s-a materializat, fata m-a sunat sa-mi zica ca a ramas singura in sucursala si nu mai poate pleca. cum am trecut si eu exact prin aceeasi experienta, nu m-am suparat absolut deloc, chiar raman cu o amintire placuta, a vrut banca sa vina la mine pt un nimic, un ovedraft!
hmm, stii ce se spune despre intentiile bune…
nu chiar, ce se spune?
cu ele e pavat drumul spre iad